Ești ghid de turism specializat pe Deltă, aici, în Sulina. De cînd faci asta și de ce?
Partea cu ghidajul e numai de vreo douăzeci de ani, dar ies cu turiști pe apă de foarte mult timp, cred că aveam vreo 15 ani, cînd am început să-i plimb cu barca, la vîsle. Prin 2000, am făcut cursurile de ghid și de atunci practic meseria asta, în timpul liber, pentru că am un job principal și doar 15 zile pe lună pot să ghidez turiști prin Deltă, 15 zile lucrez pe mare.
Care sînt locurile cele mai apreciate de turiștii ghidați de tine?
Păi, fiecare loc are particularitatea lui, frumusețile lui și, în general, dacă știi ce să le spui, apreciază aproape toate locurile. Indiferent unde mergi, la vărsarea Dunării în mare, să vizitezi farurile sau chiar orașul, Insula Păsărilor, Insula Musura, Pădurea Letea, Mila 23, indiferent unde mergi, peste tot ai cîte ceva să le spui, fiecare loc are povestea lui. Deci nu pot să-ți zic un clasament, cum că pe primul loc ar fi Insula Păsărilor sau vărsarea Dunării, fiecare loc e special în felul lui.
Dacă ar fi să facem un portret al turistului de Sulina, cum ar arăta acesta? E român, e străin, îi place să se plimbe în natură, îi place să stea la plajă? Întreb asta pentru că, aici, în Sulina, oferta turistică pare destul de diversificată.
Așa e, dacă vii aici ca turist, împuști trei iepuri dintr-un foc: ai și Dunăre, ai și mare, ai și Deltă și te poți duce peste tot. În general, turiștii de Sulina vin să se relaxeze, să cunoască cîte ceva despre loc (mai ales cei care ne aleg pe noi, ca ghizi, că sînt mulți care vin doar să se relaxeze) sau să se distreze. Deși mijloace de distracție nu prea sînt, în Sulina. Vii aici să te relaxezi, să-ți încarci bateriile, vii cu copiii, pentru că plaja este atractivă – este foarte bună, mai ales pentru cei care vin cu copii, datorită faptului că apa se adîncește treptat, nisipul e fin, iar gradul de periculozitate foarte mic, nu există riscul ca să se înece cineva. Cam asta e categoria de turiști: vin și străini, vin și români. Străini, mai puțini, în ultima perioadă, din cauza pandemiei care a trecut, dar, în general, vin; mai rar, dar vin. În schimb, sînt mulți turiști români, din ce în ce mai mulți, zic eu – odată ce-ai venit aici și-ai apucat să guști un borș de pește făcut cu apă de la noi, sigur te îndrăgostești de Sulina. Are și un farmec aparte Sulina, prin felul ei de a fi, prin istoria ei interesantă, așa că au ce vedea. Și turiștii sînt foarte mulțumiți, cel puțin cei cu care merg eu – n-am avut reproșuri.
Referitor la turiștii străini: cam din ce zone vin cei mai mulți ?
Vin foarte mulți nemți, francezi, italieni, spanioli, chiar americani și canadieni. Cei mai mulți sînt de limbă germană – ca și turist simplu, să zic așa. Dacă vorbim de fotografi și de păsărari, atunci vin amestecați, cam din toate țările europene. Chiar și în pandemie am avut două-trei grupuri de nemți care au ajuns la noi, riscînd, pentru că zborurile lor tot erau amînate. Au venit cu autorulote direct din Germania și au stat cîte 15 zile aici, ca să își mențină pasiunea vie.
Dacă tot a venit vorba de pasiuni, spune-ne, te rog, despre o altă preocupare a ta: ești membru al unui ansamblu de dansuri grecești.
Trăim într-o comunitate mică și foarte pestriță: în Sulina, sînt oameni de diverse etnii, printre care și greci. Copiii noștri dansau în ansamblurile de dansuri grecești și, din 2018, ne-am apucat și noi, adulții, părinții lor, de dansuri, dintr-o glumă mai mult, dintr-o întîmplare. De atunci am format un ansamblu și ieșim la orice ocazie să dansăm cu drag și cu plăcere. E un motiv în plus pentru noi să ne adunăm și să socializăm, să ne simțim bine împreună; oriunde am fost invitați am mers cu mare drag, e o pasiune de-a noastră. Nu sîntem foarte mulți, sîntem zece oameni, dansăm de plăcere.
Cum e viața în barcă tot sezonul?
Eu sunt foarte fericit în barcă și e o plăcere să le arăt și să le spun și altora ceea ce mă face pe mine fericit. Sînt o grămadă de lucruri de arătat: locuri, plante, păsări… Și floră, și faună. E o viață frumoasă; dacă o faci cu drag, atunci te simți foarte bine. Dacă nu-ți place, nu faci lucrurile bine. Mie îmi place ceea ce fac. M-am născut în Deltă, am crescut în Deltă, sînt fiu de pescar și cu asta mă mîndresc – înainte, parcă îți era rușine să spui că ești fiu de pescar, pentru că pescarii nu erau așa bine văzuți, dar eu recunosc: sînt fiu de pescar și aproape toată viața mea, trei sferturi din viață, am trăit-o pe apă. La muncă, stau pe apă cîte 15 zile și apoi cobor de pe navă și mă urc în barcă, cu turiștii, încă 15 zile. E un mod de a mă relaxa, chiar dacă este obositor, făcînd zilnic chestia asta, dar satisfacția mea e că turistul pleacă mulțumit. Cînd îl vezi că te îmbrățișează, îți strînge mîna și pleacă cu zîmbetul pe buze, e o satisfacție mult mai mare decît toți banii din lume.
Text preluat